In mod ironic pentru finalistii olandezi, fotbalul care i-a invins astazi este cel inventat de ei insisi, spaniolii nefacand altceva decat sa adauge un plus de creativitate si poate de nebunie specific latina sistemului lui Johan Cruyff. “Echipa mea joaca mereu la fel”, explica tehnicianul olandez la inceputului anilor 90. “Trebuie sa joace in atac, sa domine meciul si sa evite contraatacurile”.

Exact acest lucru l-am vazut in ultima luna: o echipa careia morisca de pase din ofensiva si pressingul sufocant ii asigura o defensiva de fier. Nu un sistem infailibil, fiindca in fotbal nu exista asa ceva, dar unul pe care rezultatele din teren il recomanda azi drept cel mai apropiat de perfectiune. Desigur, acest stil de joc nu este agreat de toata lumea si criticii sai nu trebuie cautati doar printre iubitorii fotbalului din Anglia sau Germania ci chiar in interiorul peninsulei iberice, dar faptul ca Spania este cea mai buna echipa din lume si deci castigatoare de drept a Campionatului Mondial nu poate fi pus de nimeni la indoiala. Stau ca marturie cele doar doua infrangeri suferite de iberici in ultimii doi ani si cele doar doua goluri primite la actualul turneu final.

Finala in sine nu a fost un meci frumos, dar nici nu era de asteptat sa fie. Tinand cont de dinamica jocului Spaniei, un meci deschis al olandezilor cu un fotbal curat (asa cum facuse Germania in semifinale) ar fi oferit spaniolilor o sansa in plus la cucerirea trofeului inca din primele 90 de minute. Olandezii au sacrificat insa spectacolul tinandu-si toti cei 11 oameni in propria jumatate de teren in momentele de posesie prelungita a adversarului, au avut propriile sanse pe contraatac si pana la urma se pot considera ghinionisti ca nu au prins loteria penalty-urilor avand in vedere ca au primit gol in minutul 116. Chiar daca Spania a avut initiativa si mai multe ocazii clare de gol, Olanda nu a parut cu nimic inferioara, ci si-a jucat in mod inteligent propria carte. In afara de aglomerarea axului centrar si blocarea creativilor Xavi si Iniesta, anihilarea “furiei roja” a presupus printre altele fragmentarea jocului, astfel ca englezul Howard Webb a avut prilejul sa iasa in evidenta prin aratarea a 13 cartonase galbene si unul rosu. Prestatia centralului englez a avut pana la urma darul de a scoate din pepeni pe toata lumea, olandezii alergandu-l de mai multe ori pe teren desi in linii mari se poate spune ca ei au fost cei avantajati de deciziile sale, Webb iertandu-i de cel putin alte doua cartonase rosii si un penalty.

Pornind de la premisa ca echipa castigatoare nu se schimba, mai ales cand facuse contra Germaniei cel mai bun meci de la acest turneu final, Vicente del Bosque l-a mentinut pe Pedro in primul unsprezece alaturi de alti sase jucatori ai Barcelonei intr-un sistem 4-2-3-1. Spania a inceput partida intr-un ritm alert, cu pressing agresiv la pierderea balonului si si-a trecut in cont o prima mare ocazie in minutul 4, la o reluare cu capul a lui Sergio Ramos dupa o lovitura libera executata de Xavi, respinsa insa de Stekelenburg. Olanda nu a creat nimic in primele 10 minute dar a avut totusi o buna sansa in minutul 7, cand Busquets a lasat neglijent sa treaca mingea intoarsa din lateral de Xabi Alonso, Sneijder a recuperat si a tras de la mare distanta dar mingea trimisa pe centrul portii nu i-a creat probleme lui Casillas. La poarta cealalta acelasi Ramos a fost din nou aproape de gol printr-un sut in diagonala din interiorul suprafetei de pedeapsa, resprins in corner de Heitinga, apoi David Villa a reluat din voleu o centrare a lui Xabi Alonso dar mingea s-a dus mult peste. Era minutul 11 si pana atunci meciul cursese intr-o singura directie, spre poarta olandeza, dar dupa ocazia lui Villa ceva s-a schimbat in dinamica jocului si batavii au echilibrat brusc inalnirea, partida transformandu-se intr-un duel surd la centrul terenului.

Dupa ce Howard Webb l-a iertat pe Nigel de Jong de un cartonas rosu in minutul 28 dupa o intrare cu crampoanele in pieptul lui Xabi Alonso, olandezii au fost aproape de deschiderea scorului in minutul 36, cand Van Bommel a fost altruist dupa o lovitura de colt si a preferat o pasa spre Mathijsen ramas fara marcaj in careul advers, dar fundasul central a luftat din pozitie avantajoasa. Robben a pus punct cu un sut la coltul scurt unei reprize cu fotbal putin, in care Spania a avut o posesie de 57% dar un singur sut pe spatiul portii fata de cele doua ale adversarilor.

La fel ca in prima parte, Spania a inceput tot in atac si repriza secunda, fundasul stanga Capdevila fiind si el protagonistul unui luft din pozitie buna dupa o prelungire cu capul a lui Puyol. Pe fondul unei dominari anemice a ibericilor, Robben putea da lovitura pe contraatac in minutul 62, cand s-a desprins excelent din marcajul lui Pique dupa o pasa a lui Kuyt si a ramas singur cu Casillas, dar goalkeeperul lui Real Madrid s-a intins miraculos si a respins cu varful degetelor in corner.

Cateva minute mai tarziu a venit randul celuilalt portar sa aiba o interventie incredibila, respingand in ultima clipa o reluare a lui David Villa din interiorul careului mic dupa o balbaiala a lui Heitinga. Acelasi Villa si-a mai trecut in cont alte doua bune ocazii in minutul 76, mai intai cu un voleu mult peste poarta dupa o centrare a lui Jesus Navas, apoi cu un sut la coltul scurt dupa o actiune in doi cu Xavi, incheiata cu o lovitura de colt. Cornerul executat de Xavi l-a gasit pe Sergio Ramos demarcat in careu, dar lovitura sa de cap s-a dus mult peste poarta.

Momentul psihologic al intalnirii s-a consumat in minutul 83, cand Arjen Robben a trecut ca un TGV pe langa lentul Puyol, iar fundasul Barcelonei s-a folosit de toate mijloacele de la limita regulamentului pentru a-l impiedica din drumul spre gol. Dupa ce Casillas a rezolvat faza, jucatorul lui Bayern Munchen a alergat glont spre Howard Webb solicitandu-i un rosu pentru Puyol, dar in cele din urma el insusi a fost cel avertizat cu un galben pentru prosteste. A fost ultima faza importanta a primelor 90 de minute.

In prelungiri, Spania a parut inca din start mai proaspata. Dupa ce Webb le-a refuzat un penalty in minutul 93 dupa un contact intre Heitinga si Xavi in suprafata de pedeapsa, ibericii au fost in doua randuri foarte aproape de gol, rand pe rand Fabregas (intrat in locul lui Xabi Alonso, usor accidentat) si Iniesta scapand spre gol pentru a fi blocati in ultima clipa de Stekelenburg, respectiv Giovani van Bronckhorst. Jesus Navas a avut si el o buna ocazie printr-un sut din marginea careului reprins in plasa laterala de capitanul batavilor, iar Fabregas a incheiat prima repriza suplimentara cu un sut putin pe langa poarta dupa o patrundere solitara in axul central.

In minutul 109 olandezii au primit o prima lovitura, Heitinga vazand in mod meritat al doilea cartonas galben dupa un fault din spate asupra lui Iniesta, pornit lansat spre gol. A doua lovitura a venit chiar de la mijlocasul Barcelonei, care in minutul 116 a reluat din demivoleu o pasa excelenta a lui Fabregas, facand inutila intervenia lui Stekelenburg. Cu un om mai putin, olandezii au incercat in zadar sa gaseasca lacatul defensivei iberice si au terminat meciul in lacrimi, la fel cum se intamplase si in 1974 si 1978. Lacrimi au fost si in tabara cealalta, capitanul Iker Casillas plangand in hohote dupa fluierul de final al intalnirii, de fericire insa, pentru primul succes al Spaniei pe scena fotbalulului Mondial.

Astfel s-a scris istoria celei de-a 19-a editii a competitiei supreme a fotbalului. O editie saraca in fotbal, incheiata insa cu victoria principalei favorite: Espana, campeón del mundo!

Jucand bine ai mai multe sanse
Spania, copia fidela a Barcelonei, este cel mai bun ambasador al fotbalului. Si este dovada clara ca daca joci bine, daca vrei sa incanti, pariind pe un fotbal ofensiv, ai mai multe sanse sa castigi decat daca vrei numai sa speculezi. Nu exista nici o indoiala ca Germania a stiut la ce sa se astepte, la fel cum si Olanda stie acum. Daca joci impotriva unei echipe care vrea sa aiba o posesie mare, o sa suferi. Aseara, aceeasi Germanie care ne-a uimit in fata Argentinei, a jucat fotbalul sau, in stilul sau cel mai bun, un fotbal care, fara indoiala, ar fi fost de ajuns in fata oricarei alte nationale, dar nu in fata Spaniei. Daca intri in jocul ei, Spania te omoara. Problema principala a nemtilor a fost ca au jucat impotriva unei echipe care inainte, in timpul si chiar dupa partida ramane mai buna decat nationala lor.

Pedrito, stilul pur al Barcelonei
Nu vreau sa intru intr-o polemica si mai ales cu Hierro, care asigura ca Spania are un stil propriu care nu il copiaza pe cel al Barçei. Imi pare rau, dar stilul Spaniei este stilul Barçei. Nationala care a invins Germania i-a avut la centrul terenului pe Xavi, Iniesta, Busquets si de multe ori pe Pedrito. Si acel mijloc a fost cel care a castigat, cu lovitura de cap a lui Puyol, alt catalan. Ideea lui Del Bosque de a incepe cu Pedrito arata ca stie la perfectie ce poate oferi fiecare jucator blaugrana: posesie, balonul pierdut de putine ori, sacrificiu pe tot terenul si mai ales presiune cand mingea este pierduta. Acest model este 100% Pedrito. Cu un singur minus, a ratat sansa de 2-0 pentru ca l-a asteptat pe Torres si cum el Niño a intarziat, au venit germanii si i-au luat mingea. Daca ar fi fost egoist, ca orice alt atacant, ar fi putut sa marcheze. Dar nu ar fi fost Pedrito, mereu altruist, util, solidar.

Spania a stiut sa gestioneze presiunea
Nu este usor sa pierzi prima partida. Si mai ales daca pleci ca principala favorita, daca esti campioana Europei, daca esti nationala de clasa mondiala care s-a calificat la acest turneu final prin forta, fotbal si creativitate. Spania a jucat o singura partida, alaturi de cea de aseara, de care putea sa se bucure. Dar acestea au fost cele mai bune doua partide. In prima, a jucat din placere, pentru ca stia ca daca pierde, putea sa recupereze. Si aseara, impotriva Germaniei, a iesit pe teren pentru a se bucura, pentru a se simti bine, pentru a pasa, pentru a-si construi cu atentie ocaziile de gol (nu exista nationala care sa-si creeze mai multe ocazii de gol decat Spania; e imposibil) si a facut-o pentru ca a obtinut un premiu mare, enorm: a trecut de blestemul sferturilor de finala. Acum urmeaza alta partida, ultima, finala, de care se va putea bucura numai daca castiga. Se spune ca finalele nu se joaca, se castiga. Spania stie ca, chiar daca are o generatie de exceptie, trebuie sa lupte duminica impotriva unei nationale olandeze care stie ca are in fata cea mai buna echipa a lumii. Va fi o finala frumoasa.

Olanda ar fi preferat Germania
Toti olandezii ar fi preferat Germania in finala. Fara indoiala. Din doua motive fundamentale: unu, vroiau sa castige o finala in fata nemtilor, cu gandul la finala din 74. Doi, Spania are mingea si Olanda, mai slaba din punct de vedere fizic decat Germania, care aseara a alergat dupa minge si a sfarsit fara vlaga, stie ca nu va putea urmari balonul 90 de minute. Olanda se va agata insa de doua lucruri. Primul, este o finala, partida unica in care se poate intampla orice. Al doilea, Spania, care are zeci si zeci de ocazii de gol, inscrie foarte greu. Restul depinde numai de Spania.

Articol tradus si adaptat de Cata Constantinescu (duhu) dupa articolul lui Johan Cruyff din ziarul catalan el Periódico.

De la caracatita minune Paul pana la statistica ce arata ca din 1994 invingatoarea Argentinei a fost intotdeauna eliminata in turul urmator, multe superstitii si cifre ii dadeau pe spanioli favoriti. Fireste, nu acestea au dus Spania la victorie, ci valorificarea la maxim a propriilor atuuri. Stilul supranumit tiki-taka readus la nivelul de arta, revenirea lui Casillas la cea mai buna forma, driblingurile artistice ale lui Iniesta, clarviziunea lui Xavi in rol de dirijor, incursiunile in banda ale lui Ramos, impenetrabilitatea duo-ului median Xabi Alonso – Busquets, viteza dezordonata a lui Pedro si, in general, plusul de creativitate si pana la urma si de curaj au facut ca toreadorul sa iasa o data in plus invingator din lupta cu taurul. De partea cealalta, nemtii nu au dezamagit, dar s-au vazut obligati la defensiva de propriile limite: fara sclipiri de geniu pe faza ofensiva, au fost obligati sa se alinieze disciplinat in aparare si sa astepte avalansa de pase in propria jumatate, sperand la un contraatac nimicitor din seria celor care au lasat Anglia si Argentina in lacrimi, doar ca de aceasta data i-au avut in fata pe Puyol, Pique, Xabi Alonso sau Busquets care au pus in scena un sistem defensiv aproape perfect, iar micile desincronizari (pentru ca nu pot fi numite erori) ale acestora au fost rezolvate autoritar de capitanul Casillas.

Spre deosebire de meciul cu Argentina, Germania a avut in fata nu doar 11 jucatori, dar si un antrenor. Del Bosque nu si-a permis nicio aroganta la adresa adservarului, dar i-a studiat jocul si a gasit antidotul. Fostul tehnician al lui Real Madrid a fost maleabil si a decis sa scoata din primul unsprezece mana moarta din precedentele meciuri, Fernando Torres, titularizandu-l in mod surprinzator in premiera pe atacantul minune al Barcelonei, Pedro Rodriguez. Cel putin in prima repriza mutarea nu a parut tocmai inspirata, tanarul nascut in Tenerife fiind cap de linie pentru multe faze ofensive ale echipei sale astfel ca variantele Jesus Navas sau Llorente poate ar fi parut mai logice, dar in cele din urma sistemul 4-2-3-1 gandit de del Bosque s-a dovedit mult mai activ decat cel al adversarului si in cele din urma castigator. Low a ramas fidel si el schemei 4-2-3-1 care i-a adus satisfactii in meciurile anterioare, inlocuindu-l in primul unsprezece doar pe suspendatul Muller cu Trochowski, dar multe din fazele ofensive ale spaniolilor au surprins o aparare supraaglomerata de opt sau chiar noua oameni a nemtilor, cu cinci fundasi pe prima linie si trei sau patru oameni in imediata apropiere pe urmatoarea linie. In fata lor, Klose si Podolski au fost ca si inexistenti.

Atunci cand Spania isi face jocul, este greu sa iti imaginezi alta desfasurare a jocului decat cea vazuta in aceasta seara la Durban, iar asezarea ultra-defensiva a germanilor (sa consemnam ca primul sut spre poarta al lor a venit dupa minutul 30) i-a invitat pe spanioli sa zburde pe teren. Pentru ambii tehnicieni partitura jocului parea sa fie simpla: nemtii au ocupat inca din start pozitii retrase, in timp ce Spania si-a inceput raidurile ofensive inca din primul minut. S-a vazut inca de la inceput ca pe teren sunt doi giganti ai fotbalului actual, doua echipe din aceeasi categorie care se respecta reciproc, iar in cele din urma lupta din teren a fost agreabila, plina de pasiune si tensiune dar intr-o sportivitate exemplara. Faptul ca in cele 94 de minute jucate au fost doar 16 faulturi dintre care numai 6 in prima repriza vorbeste de la sine.

Villa a fost primul care a facut ca strigatele fanilor din tribune sa acopere pentru cateva clipe sunetul vuvuzelelor: noul atacant al Barcelonei a fost servit excelent de noul sau coleg de club Pedro in minutul 6, dar sutul sau din prima a fost blocat excelent de Neuer, iesit la momentul oportun sa inchida unghiul. Villa a facut un joc bun, dar Maravilla in aceasta seara a fost Puyol. Fundasul central a iesit la rampa in minutul 13 cand a fost foarte aproape de deschiderea scorului, trimitand insa peste poarta cu capul o minge centrata de Iniesta dupa o circulatie a mingii pe o traiectorie blaugrana intre Xavi, Iniesta si Busquets dupa o lovitura de colt din partea dreapta. Nemtii au ajuns pentru prima oara in careul advers abia in minutul 15, incercand sa isi puna in valoare talia superioara la doua lovituri de colt, dar Casillas a iesit de fiecare data providential pentru a indeparta pericolul. Dupa o noua tentativa la poarta lui Neuer (sut imprecis al lui Sergio Ramos in minutul 20 din marginea careului de 16 metri) si un prim fault consemnat in minutul 28 (!), nemtii au expediat singurul lor sut spre poarta din prima repriza in minutul 31 prin Trochowski, evidentiindu-l pe Casillas. Ozil a cerut inutil penalty dupa un usor contact cu Sergio Ramos, iar la faza urmatoare Pedro a sutat de la distanta pe centrul portii, punand capat unei reprize in care ibericii au avut la un moment dat o posesie de 69%.

Tot Spania a fost echipa pozitiva si in debutul reprizei secunde, Xabi Alonso incercandu-si norocul prin doua suturi din marginea careului, pe langa poarta. Low a facut prima mutare in minutul 50, inlocuindu-l pe fundasul stanga Boateng su Marcell Jansen pentru a stopa urcarile tot mai energice ale lui Sergio Ramos in banda si cresterea vitezei lui Pedro. Dupa un nou sut din marginea careului, expediat de aceasta data de David Villa, nemtii au trecut prin mari emotii in minutul 58 la o actiune prelungita de atac a Spaniei: un prim sut bun al lui Pedro respins in fata de Neuer, faza a continuat cu o centrare sutata a lui Iniesta la care Villa a ajuns cu fractiune de secunda intarziere, apoi acelasi Pedro a sutat din afara careului sub privirile goalkeeperului german dar mingea s-a scurs putin pe langa.

Low a mutat din nou, cu Toni Kroos in locul lui Trochowski, iar noii intrati au contribuit la cea mai mare ocazie de gol a nemtilor, in minutul 69: urcarea surprinzatoare a lui Marcell Jansen a creat superioritate in banda stanga, Ozil si Schweinsteinger au continuat faza cu doua pase rapide si Kroos s-a trezit fata in fata cu Casillas in pozitie usor laterala dar sutul sau slab a fost respins de portarul lui Real Madrid. Nemtii au ramas sus pret de cateva minute si au lasat impresia ca pot mai mult decat aratasera pana atunci, dar pretentiile lor ofensive au fost pedepsite in modul cel mai imprevizibil cu putinta, la o faza fixa: Xavi a batut un corner de pe dreapta la nivelul gatului colosilor germani si reluarea cu capul a lui Puyol nu a putut fi stopata de Neuer.

La 1-0 meciul s-a schimbat total iar nemtii au revenit la originile cupei mondiale, trecand la un sistem cu cinci atacanti. Pique, Busquets si Alonso au parut insa mai cu un cap mai inalti decat Mertesacker sau Schweinsteiger si apararea Spaniei nu a dat semne de slabiciune, lansand insa contraatacuri letale. Ibericii au fost aproape sa inchida meciul pe contraatac in minutul 83 cand au scapat 2 contra 1 spre poarta lui Neuer dar egoistul Pedro a refuzat sa ii ofere noului intrat Torres sansa primului gol la acest mondial si s-a incurcat in driblinguri. Chiar daca nu a fost concretizata pe tabela, faza a parut sa toarne plumb in ghetele nemtilor. Un nou contraatac finalizat printr-o pasa slaba a lui Torres spre David Silva a dat tonul unei ultime perioade de posesie a Spaniei, iar pressingul agresiv al elevilor lui Del Bosque dupa pierderea mingii i-a impiedicat pe adversari sa mai iasa din propria jumatate pana la fluierul de final.

Dupa ce in urma cu o zi devenise clar ca vom avea in premiera o campioana mondiala din Europa la un turneu final disputat in emisfera sudica, finala de duminica va consemna o castigatoare inedita a trofeului, Spania urmand a fi prezenta in premiera in ultimul act, in timp ce Olanda spera sa sparga gheata dupa cele doua finale pierdute pe vremea lui Cruyff. In ceea ce ii priveste pe nemti, ei mai raman pana sambata in Africa de Sud pentru a lupta pentru medaliile de bronz, dar ies din lupta pentru trofeu cu capul sus, lasand impresia celei mai frumoase echipe pe care Germania a adus-o vreodata la un campionat mondial in afara celui castigat in 1974.

VIDEO, Germania – Anglia. 1-0, Klose:

VIDEO, Germania – Anglia. 2-0, Podolski:

VIDEO, Germania – Anglia. 2-1, Upson:

VIDEO, Germania – Anglia. 3-1, Muller:

VIDEO, Germania – Anglia. 4-1, Muller:

Rezumatul meciului Slovacia – Italia 3-2:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 1, Raul Meireles:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 2, Simao Sabrosa:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 3, Hugo Almeida:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 4, Tiago:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 5, Liedson:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 6, Cristiano Ronaldo:

Video Portugalia – Coreea de Nord. Golul 7, Tiago:

Spania – Honduras. Golul de 1-0 marcat de David Villa:

Spania – Honduras. Golul de 2-0 marcat de David Villa:

Clasamentul fiecarei grupe va fi determinat de urmatorii factori:

d. Numarul mai mare de puncte obtinute in meciurile din grupa dintre echipele implicate
e. Diferenta de golaveraj rezultata din meciurile dintre echipele implicate
f. Numarul mai mare de goluri marcate in meciurile dintre echipele implicate
g. Tragere la sorti realizata de Comitetul de Organizare FIFA

Asadar primul criteriu de departajare a echipelor in cazul egalitatii de puncte la finalul grupei este diferenta de golaveraj si nu rezultatul meciului direct!

Germania – Serbia, Golul 1: Milan Jovanovic