Franta – Mexic 0-2. Allez les Bleus… à la maison!

Doar o minune mai poate duce Franta in optimile de finala ale Campionatului Mondial dupa infrangerea cu 2-0 in fata Mexicului, rezultat in urma caruia nord-americanii si Uruguayul pot merge impreuna in faza eliminatorie a competitiei daca isi vor impari frateste punctele in meciul direct de lunea viitoare.

Francezii nu au mai reusit sa pacaleasca fotbalul si, la capatul unei noi prestatii jenante, au fost pedepsiti de o frumoasa echipa a Mexicului, aflata intr-o treapta superioara de viteza. Poate ca Domenech a luat din greseala in Africa de Sud astrograma din 2006, dar intre timp pozitia astrelor s-a schimbat si ce a fost valabil atunci nu mai este si astazi. In urma cu patru ani, in Germania, Franta a inceput grupa cu doua remize (0-0 cu Elvetia si 1-1 cu Coreea de Sud) si o victorie in ultimul meci cu modesta Togo a fost suficienta pentru a prinde faza eliminatorie. Scenariul s-ar fi putut repeta in acest an, cu trei puncte aparent usoare in ultimul joc cu Africa de Sud, dar conditia era dublarea remizei albe din meciul de debut cu cel putin un nou egal impotriva Mexicului. Misiune imposibila.

Franta a avut o posesie mai buna, mai multe cornere, mai multe suturi spre poarta, si totusi nu si-a creat ocazii de gol, fapt pentru care nu are scuze. Mexicul nu a surprins cu nimic, jucand exact asa cum anticipase toata lumea: intr-un mobil 4-3-3, cu actiuni in viteza menite sa puna in valoare rapizii atacanti Vela (stanga), Giovani dos Santos (dreapta) si Guillermo Franco. Singurul lucru greu de anticipat a fost urcarea eficienta a fundasului stanga Salcido, care i-a intors pe Sagna si Toulalan de cate ori a vrut, creand printre altele de unul singur doua bune sanse pentru echipa sa in prima repriza.

Nici Domenech nu a venit cu surprize, desi in situatia sa o inovatie ar fi fost necesara. Franta a adus ca element nou (dar anticipat) fata de meciul cu Uruguay doar titularizarea lui Malouda in banda stanga intr-un sistem 4-2-3-1, cu Ribery ocupand locul central in spatele varfului Anelka. Malouda a fost intr-adevar activ, dar a fost insuficient pentru ca Franta sa spere la un rezultat pozitiv. In afara de aripa lui Chelsea, doar portarul Hugo Lloris s-a mai ridicat la inaltimea asteptarilor, in rest Les Bleus avand probleme in fiecare compartiment: fundasi centrali, laterali, inchizatori, mijlocasi ofensivi, varf. Deja nu mai vorbim doar de atmosfera proasta din vestiar, de relatia proasta a lui Domenech cu jucatorii sau de tactica gresita, ci este cazul sa invocam selectia gresita facuta de tehnicianul francez, fiindca atunci cand nu ai alte solutii pentru centrul defensivei in fata atacului mexican decat Eric Abidal (fundas stanga la echipa de club unde a si pierdut jumatate de sezon din cauza numeroaselor accidentari) si William Gallas (incert pana la ora anuntarii unsprezecelui de start din cauza unor probleme la adbomen), soarta iti este din start pecetluita. Este cazul sa amintim si ca Anelka avea o perioada incredibila de 394 de minute fara sut pe spatiul portii adverse si ca intrarile lui Gignac si Valbuena in repriza secunda nu au adus absolut nimic nou Frantei, pentru a avea imaginea de ansamblu a unei echipe de pluton.

Superioara atat ca atitudine cat si ca organizare a jocului, echipa Mexicului a lovit de doua ori in repriza secunda, prin doi jucatori introdusi dupa pauza. Javier Hernandez a speculat profitand si de indecizia asistentului pasul la ofsaid al defensivei franceze in minutul 64 si a marcat in poarta goala dupa ce l-a pierdut pe drum pe Lloris, pana atunci ingerul salvator al Europenilor. Desi era evidenta ca o infrangere o trimite in proportie de 99% acasa, Franta a parut incapabila sa ofere o replica in ofensiva, iar nord-americanii au inchis meciul in minutul 79 prin veteranul Cuauhtemoc Blanco, care a transformat fara emotii un penalty obtinut de Barrera dupa o intrare imprudenta a lui Abidal.

Astfel s-a scris istoria primei victorii a nationalei El Tri in fata Frantei, in ole-urile prelungite ale fanilor mexicani care au acoperit chiar si zumzetul enervant al vuvuzelelor.

Ti-a placut acest articol? Citeste si alte materiale scrise de David despre FC Barcelona pe site-ul www.FootballClub.ro!