Campionatul Mondial de Fotbal Uruguay 1930

Conducatorii FIFA au incercat sa puna pe roate un campionat mondial inca din preajma inceputului de secol, dar aceasta nu s-a intamplat decat atunci cand vizionarul francez Jules Rimet a ajuns la presedintia FIFA, primind intr-un final acceptul forului mondial la congresul forului din 1928.

Anul urmator, cinci tari au cerut organizarea turneului: Olanda , Spania, Italia, Suedia si Uruguay. In cele din urma sud-americanii au castigat votul datorita implicarii masive a guvernului in organizarea evenimentului. Treisprezece tari din cele 41 care erau afiliate la FIFA la aceea data vor participa la acest turneu: 9 dintre ele vor fi din America de Sud, America de Nord si Centrala  (Brazilia, Bolivia, Mexic, Argentina, Chile, Peru, Paraguay , Uruguay si SUA), iar celelalte patru din Europa : Iugoslavia, Belgia, Franta si ROMANIA.

Cateva tari europene mai mici au fost impiedicate de distanta mare care trebuia facuta cu vaporul, dar fortele mari ale Europei au boicotat turneul dezamagite ca nu a fost oferita organizarea Europei. Exceptie au facut tarile Regatului Marii Britanii, care au declarat inoportuna acesta competitie considerand ca Anglia este de departe campioana mondiala! Ele s-au retras de altfel din FIFA la incepului anului 1928.

Datorita problemelor de deplasare a echipelor si a numarului mic de participante, tragerea la sorti a grupelor a avut loc efectiv in momentul sosirii tuturor participantelor In Uruguay. Primul meci a avut loc pe 13 iunie 1930 si a prilejuit o victorie confortabila a Frantei impotriva Mexicului cu 4-1, primul gol al Cupei Mondiale fiind marcat de LUCIEN LAURENT in minutul 18. Ca o dezamagire putem spune ca acest meci nu a avut loc pe marele stadion Centenario din Montevideo asa cum fusese planuit, ci pe mult mai micul stadion Pocitos din acelasi oras.

Franta a fost probabil echipa europeana cu cele mai mari sanse sa castige turneul, ea inscriind de 4 ori in poarta mexicanilor chiar daca a jucat in 10 oameni din minutul 20 dupa accidentarea portarului (pe atunci nu se faceau schimbari), dar orice astfel de ambitie a castigarii titlului mondial a fost naruita in urmatorul meci cu Argentina. Intr-o intalnire controversata, sud-americani conduceau cu 1-0 dar in fata unei echipe a Frantei ce conducea jocul, avand o posesie zdrobitoare. Spre sfirsitul meciului, cand argentinienii nu mai puteau iesi din careu, arbitrul brazilian ALMEIDO REGO a fluierat sfirsitul meciului cu 6 minute mai devreme, provocand scene pline de nervozitate si de acuzatii de joc murdar. Tensiunea a fost atit de mare incat arbitrul a chemat jucatorii de la vestiar pentru a mai juca cele 6 minute! In acest timp insa francezii isi pierdusera ritmul, argentinienii stateau numai pe jos, iar jocul s-a terminat 1-0 pentru albicelesti. Argentina s-a calificat mai departe invingand si Chile cu 3-1 si Mexic cu 6-1.

Iugoslavia a terminat in fruntea grupei a doua dupa victoriile in fata Braziliei cu 2-1 si Boliviei cu 4-0. A fost singura echipa europeana calificata in semifinale.

Uruguayul si SUA nu au facut nici o concesie, tara gazda executand Peru si Romania cu 1-0 respectiv 4-0, in timp ce americanii nu au avut nici o problema sa surclaseze la acelasi scor 3-0 Belgia si Paraguay.

In semifinale, Argentina si Uruguay au reusit scoruri mari impotriva unor opozanti inferiori: Argentina s-a impus cu 6-1 in fata Statelor Unite, iar Uruguayul a trecut cu acelasi scor de Iugoslavia.

Uruguay si Argentina se intalnisera si in finala Jocurilor Olimice din 1928 de la Amsterdam. Uruguayul, de asemenea campioana olimpica, avea prima sansa in prima finala mondiala. Pe 30 iulie 1930 s-a jucat la Montevideo pe stadionul Centenario in fata a 93.000 de spectatori Argentina – Uruguay, prima finala a unui turneu final. Tara gazda a castigat cu 4-2, fiind probabil cel mai potrivit ca prima gazda a turneului sa fie si campioana.

Meciul a inceput cu Uruguayul la conducerea ostilitatilor, acestia marcand prin Pablo Dorado primul gol al intalnirii, dar dupa acest gol argentinienii ies la joc si reusesc egalarea prin Carlos Paucelle cu 8 minute mai tarziu. O alta lovitura pentru gazde a venit in minutul 37, cand Argentina a preluat conducerea prin Stabile, jucator care va ajunge sa fie golgeterul turneului cu 8 reusite.

Uruguayul s-a regasit dupa pauza, cand Pedro a egalat in minutul 57 si Santos Itiarte a marcat 11 minute mai tarziu.

Albicelestii au avut ghinion cand Pancho Varallo a sutat dar mingea a fost respinsa de pe linia portii, iar nenorocul lor a sporit in penultimul minut de joc cand Hector Castro a marcat golul care a inchis definitiv finala. Uruguayul era campioana mondiala si olimpica.

Echipele din teren au fost:
URUGUAY (antrenor Alberto Suppici): Ballesteros – Nasazzi, Mascheroni – Andrade, Fernandez, Gestido – Dorado, Scarone, Castro, Cea, Iriarte.

Tara gazda a jucat intr-un extrem de mobil 2-3-5 in care Andrade si Gestido pe faza defensiva deveneau fundasi de banda, Fernandez ramanea organizatorul, iar Dorado si Iriarte coborau in linia de mijloc pentru a face tranzitia rapida a mingii dinspre aparare spre atac, in fata ramanand cei trei atacanti.

ARGENTINA (antrenor Augusto Rouquette): Botasso – Paternoster, Della Torre – Suarez, Monti, J. Evaristo – Ferreira, Varallo – M.Evaristo, Stabile, Peucelle.

Argentina, dintr-un 2-5-3 se transforma in 2-3-2-3, cu doi fundasi centrali, trei mijlocasi ultradefensivi intre care J.Evaristo si Suarez deveneau chiar fundasi in multe momente ae jocului, Monti ramanea mijlocas defensiv, iar Ferrera si Varallo erau mijlocasi ofensivi cu multa libertate in teren. Acestia din urma erau responsabilii cu creatia joculio nationalei albiceleste, in timp ce cele trei varfuri ramaneau intotdeauna sus incercind sa creeze panica in careul advers.

ACEASTA A FOST PRIMA CUPA MONDIALA IN VIZIUNEA MEA , UN MICROBIST CARE IN ACELE TIMPURI NU EXISTA. IAR ACESTE INFORMATII DESPRE ACEASTA CUPA MI-AU VENIT IN PROPORTIE DE 90 LA SUTA DIN CARTI SI DOCUMENTE ALE VREMURILOR SI DOAR 10 LA SUTA VIZUAL .

Ti-a placut acest articol? Citeste si alte materiale scrise de motanu despre Real Madrid pe site-ul www.FootballClub.ro!