Cand Daniel Passarella a ridicat Cupa Mondiala in Buenos Aires, a fost unul dintre cele mai emotionante si totodata dramatice momente din istoria fotbalului.
Pentru Argentina numai numirea ca tara organizatoare a fost o extraordinara realizare, avand in vedere zbucimul politic, violent chiar, care i-a indemnat pe unii participantii sa vorbeasca de boicot. Totusi, pentru Olanda, ai caror jucatori s-au baricadat in hotel pentru a trece linistiti de noaptea sarbatoririi victoriei de catre argentinieni, esecul din finala, pentru a doua oara consecutiv, a fost o mare durere. Tara care a iluminat fotbalul in anii 70 si care poate a facut cel mai mult pentru fotbalul modern a fost condamnata sa termine deceniul fara niciun trofeu major.
Turneul in sine, daca comparam cu reprezentatia de fotbal a Braziliei din 1970 sau duelul cap la cap al Germaniei si Olandei, nu a fost remarcabil. Mario Kempes a rasarit ca erou al Argentinei, dar nu in masura care avea sa o faca Diego Maradona peste 8 ani. Boicotul invocat ca semn de protest la adresa regimului militar al generalului Vedela nu s-a materializat deloc si toate cele 16 echipe au sosit, exceptie facand enigmaticul Johan Cruyff, care a ramas acasa. Unii spun ca a ramas ca semn de protest, altii vorbesc despre niste neintelegeri cu antrenorul Happel. Din punctul meu de vedere (din ce mi-a povestit tatal meu, fan Ajax si Olanda, Dumnezeu sa-l odihneasca in liniste si pace) ramanerea lui Cruyff acasa a privat Olanda de un titlu mondial. Daca asa a ales sa protesteze, a facut-o in detrimentul tarii sale.
Ca si in 1974, nu a existat faza eliminatorie. Au fost doua faze de grupe. Cea mai mare parte a superputerilor fotbalului s-au calificat, cu exceptia Cehoslovaciei, campioana europeana in 1976 si URSS si, pentru a doua oara consecutive, Anglia! Interesul britanic s-a concentrat pe Scotia, care probabil a mobilizat cea mai buna echipa pe care a avut-o vreodata. Dar si asa, Scotia a avut un traseu incalcit, cu rezultate slabe, ingrosate de picatura testului antidoping al extrmei Willie Johhston, toate conducand la o lamentabila iesire din turneu. Abia dupa ce au fost matematic eliminati au aratat ce puteau face cu adevarat, invingand Olanda cu 3-2.
Nationala Peru-ului a dovedit ca nu era o echipa usor de batut, asa cum se credea, in timp ce persistau indoieli in privinta capacitatii Olandei fara Cruyff de a ridica probleme serioase. Germania de Vest s-a calificat greu, rusinos, de pe locul doi, dupa Polonia, in probabil cea mai usoara grupa a turneului. Brazilia a facut pasul de la poetic la pragmatic. Erau departe de a fi convingatori, marcand doar 2 goluri in prima runda a grupelor. Dar, impreuna cu Austria, au reusit sa treaca in faza a doua a grupelor. Italia, maestra jocului defensiv care caracteriza fotbalul acelor timpuri parea pregatita sa culeaga roadele cand a terminat in fruntea unei grupe cu Argentina, Ungaria, Franta.
In ciuda jocurilor fade, toate favoritele si-au croit drum in runda a doua, care se anunta extrem de interesanta. Grupa A prezenta puteri europene ca Germania de Vest, Olanda, Italia, plus o harnica echipa a Austriei. Hranita bine cu golurile lui Hans Krankl, Grupa B includea Peru, Polonia, plus cele mai inversunate rivale ale fotbalului mondial, Argentina si Brazilia.
Cele doua s-au intalnit in Rosario, greutatea si frica de infrangere au contat, meciul terminandu-se 0-0, dupa un fotbal urat, pe o vreme mohorita. Ambele echipe acumulasere deja victorii. Brazilia batuse Peru cu 3-0 si Argentina invinsese Polonia cu 2-0. Cu conditia ca amandoua sa castige ultimul meci al grupei, se stia ca finalista se va decide la golaveraj. Cand Brazilia a invins polonia cu 3-1 se credea ca va ajunge din nou in finala, dar in urma unei programari inechitabile, meciul Braziliei s-a terminat cu 45 minute inainte de a incepe meciul Argentinei cu Peru! Astfel, albicelestii aveau nevoie de o victorie la 4 goluri diferenta ca sa mearga in finala. Reprezentativa Peru-ului parea o echipa solida, bine articulata si greu de batut, dar s-a prabusit in acest meci. Argentina a castigat cu 6-0 si a ajuns in finala…
In cealalalta grupa, Olanda s-a trezit, tasnind ca din tun, distrugand cu 5-1 Austria, in timp ce Italia si Germania au incheiat prietenesc la zero. Olanda si-a consolidat pozitia fruntasa dupa un 2-2 cu Germania in reeditarea finalei din urma cu patru ani. Olandezii stiau ca daca germanii nu reuseau o victorie categorica impotriva Austriei, un egal cu Italia era suficient. Germania de Vest, o umbra a celei din ’74, va pierde in fata Austriei cu 3-2, Iar Olanda isi vedea de treaba invingand si Italia cu 2-1 pentru a doua finala consecutiva la Campionat Mondial.
In meciul pentru locul 3 Brazilia a lasat deoparte inhibitiile si a reusitcel mai bun meci al si la acest mondial, invingand Italia antrenata de Berzot cu 2-1.
FINALA: ARGENTINA –OLANDA; DATA: 25 IUNIE 1978
STADION: RIVER PLATE, BUENOS AIRES; 73 000 SPECTATORI
Albicelestii au incercat sa-i destabilizeze pe olandezi inca de la inceput. Cu o seara inainte nici un olandez nu a fost lasat sa doarma, iar inaintea de a incepe meciul au fost lasati sa astepte inca 5 minute, apoi au avut obiectii privind un bandaj fixat pe mana de Rene Van de Kerchof cand a inceput meciul. Abilitatile rafinate de joc s-au amestecat cu jocul de o violenta abia tinuta in frau. Olandezul Rep a irosit o sansa mare de gol inainte ca in minutul 38 Kempes sa marcheze. Dupa gol, meciul s-a dus la mijlocul terenului si se credea ca se va termina 1-0, cand, olandezii, contrar jocului, egaleaza prin Nanninga in min 82! Kempes a adus Argentina in avantaj in ultimul minut al primei reprize de prelungiri, printr-un gol incalcit, iar cu 4 minute inainte de fluierul final Bertoni a inchis finala. Argentina era campioana mondiala. S-a declansat o sarbatoare nationala si, dupa o saptamana, inca era lume ce iesea pe strada sa sarbatoreasca victoria.
Cum s-au aliniat echipele?
OLANDA : ANTRENOR: ERNST HAPPEL
……………………………………………JONGBLOED……………………………………………
JANSEN……………………BRANDTS…………………KROL……………POORTVILET
R.V.D.KERKHOF………W.V.D.KERKHOF………HAAN…………NESKEEN
…………………………………RENSENBRINK………………REP……………………………
Antrenorul Happel a schimbat sistemul si a fost extrem de criticat pentru trecerea lui Neskeens in banda. Lipsa lui Cruyff a fost scuza lui Happel. Adevarul este undeva la mijloc. Ce este cert, Olanda, una dintre cele mai frumoase si talentate echipe care au existat vreodata, nu a reusit sa cucereasca niciun titlu major in ani 70. Scuze se vor gasi tot timpul…
ARGENTINA: ANTRENOR: CESAR LUIS MENOTTI
………………………………………FILLOL……………………………………
OLGUIN……GALVAN……PASSARELLA…TARANTINI
ARDILES………GALLEGO………ORTIZ…………BERTONI
……………………………LUQUE………KEMPES……………………………
Albicelesti au jucat in oglinda 4-4-2. Dorinta de victorie a fost mare, purtati si de public, argentinienii au facut un excelent joc de recuperare. Victoria a fost meritata. Argentina era o echipa muncitoare, care il avea ca lider pe Passarela si ca vedeta pe Kempes.
Golgeterul competitiei: Kempes, 6 goluri.
Cel mai rapid gol: secunda 31, Bernard Lacombe, Franta – Italia
Goluri totale: 102; media: 2,68 / meci.
VIDEO: finala Campionatului Mondial de Fotbal 1978, Argentina – Olanda 3-1 dupa prelungiri:
Ti-a placut acest articol? Citeste si alte materiale scrise de motanu despre Real Madrid pe site-ul www.FootballClub.ro!
off: este impresionant ca situ asta e primu rezultat pe care il da google. cred ca fost f mult de munca.
@theauristu: nici pe sfert fata de cat ar fi trebuit
Foarte interesante aceste articole scrise de ‘motanu’.Ne mai cultivam si noi, fotbalistic vorbind
“Astfel, albicelestii aveau nevoie de o victorie la 4 goluri diferenta ca sa mearga in finala. Reprezentativa Peru-ului parea o echipa solida, bine articulata si greu de batut, dar s-a prabusit in acest meci. Argentina a castigat cu 6-0 si a ajuns in finala…”
Pai au luat alea nu stiu cate sute de tone de grau de la argentinieni peruanii nu? Cum adik s-au prabusit? S-au dat la o parte pur si simplu.
Are dreptate minereu. A fost atunci un blat care s-a văzut clar.Argentina nu a strălucit așa cum se povestește acum.A avut multe meciuri lamentabile;vezi meciul din grupe cu Italia.(0-1)